Drag părinte,
Te rog, lasă-mă să-mi fac meseria cu pasiune! Nu arunca visul tău asupra copilului, lasă-l te rog să-şi făurească şi să-şi trăiască propriul vis!
Crezi că a câştiga un meci e cel mai important lucru? Eu îți spun că adevărata victorie este că el aleargă prin soare, prin frig, pe ploaie! Adevărata victorie este că face toate astea din plăcere!
Doreşti ca un copil de 7, 8, 9, 10, 11, 12 sau 13 ani să gândească asemenea ție, doar că ție ți-au trebuit 40 de ani ca să gândeşti aşa!? Te superi dacă copilul tău nu iese golgheter sau dacă nu ia titlul de cel mai bun jucător şi îi transmiți şi lui această supărare, oare cine este copilul? Îți pui orgoliul tău mai presus de plăcerea şi distracția copilului! Îl vrei fără greşeală când tu însuți nu îl încurajezi atunci când greşeşte! Strigi din tribună la el cum să joace, unde să stea sau cu cine să paseze şi îmi strici toată munca asemenea unui castel de nisip, pe care te străduieşti să-l construieşti şi un val îl mătură într-o clipită!
Tu nu îți dai seama că prin faptele sau cuvintele tale îi poți sădi în suflet copilului ura, lipsa de respect sau simpatie, empatie sau considerație față de coleg!? Ar mai fi foarte multe de spus, dar sunt sigur că vei spune „Ce?! Mă învață pe mine cum să-mi cresc copilul?”-Nu!Categoric nu!
Vreau ca munca mea să nu se năruiască asemenea unui castel de nisip!
TE ROG, AJUTĂ-MĂ, DRAG PĂRINTE!
